Parazitozele intestinale: prevenirea și susținerea infecției cu oxiuri
- Retete
- 0 aprecieri
- 291 vizualizari
- 0 comments
Parazitozele intestinale: prevenirea și susținerea infecției cu oxiuri
Termenul „parazitoză”, derivat din grecescul parásitos care inseamnă literalmente „care se hrănește cu”, se referă la infecțiile cauzate de prezența paraziților în organism. Unii sunt vizibili cu ochiul liber, cum ar fi puricii, păduchii și căpușele. Alții colonizează în totalitate sau de preferință un organ, cum ar fi ficatul în cazul fasciolozei hepatice și echinococii, sau intestinele in cazul teniei, ascarizilor și oxiurilor. Oxiurii sunt frecvenți la copii. Provoacă mâncărimi anale, probleme digestive și nervozitate.
Acest articol examinează parazitoza și modalitățile de a-i ameliora simptomele și de a-i preveni reapariția la copii dar și la adulți !
Înțelegerea infecției
Ciclul oxiurilor
Este un vierme rotund albicios care măsoară 5 mm la masculi până la 1 cm la femele. Ouăle eclozează în intestin, dând naștere larvelor care ajung la vârsta adultă în aproximativ trei săptămâni. În această perioadă, oxiurii se deplasează prin intestin spre regiunea anală. Înainte de a muri, fiecare femelă adultă depune în medie 10.000 de ouă în jurul anusului, în principal noaptea, ceea ce provoacă mâncărimi.
Contaminarea
Oxiuroza este transmisă de aceste ouă foarte rezistente, care pot supraviețui până la două săptămâni în afara corpului. Se găsesc pe mâini, sub unghii, precum și pe lenjeria de baie sau de menaj, îmbrăcăminte și chiar pe alimente, contaminate în timpul manipulării acestora. Conviețuirea între frați sau în medii colective precum școala sau creșa favorizează răspândirea oxiurilor, atât în rândul copiilor, cât și al adulților.
Simptome
Cel mai frecvent este pruritul anal, mai accentuat noaptea, favorizând contaminarea măinilor și a lenjeriei și, în consecință, reinfectarea. Poate fi însoțită de tulburări de somn, coșmaruri și nervozitate. De asemenea, este posibil să apară episoade sporadice de diaree și dureri abdominale. La fete, scarpinatul intens poate duce la inflamarea vulvei, posibil asociata cu o infectie urinara.
Consecințele asupra intestinelor
Infestările recurente pot duce la disbioză, sindrom de malabsorbție și pot favoriza inflamația.
Plante medicinale împotriva viermilor
Acestea sunt primele care se folosesc.
Reține: dacă un copil este contaminat, este probabil ca și restul familiei să fie infectată: este de preferat ca toți membrii să urmeze aceleași recomandări.
Pentru copii
Unul dintre cele mai cunoscute remedii este usturoiul (Allium sativum).
Se va administra în caz de infecție sau pentru prevenire, ideal la fiecare luna nouă, 3 zile consecutiv.
Zdrobește doi cătei de usturoi într-o cană și completează cu lapte fierbinte. A doua zi, dă-i copilului să bea cât mai mult înainte de a lua micul dejun. La persoanele sensibile, usturoiul poate provoca crampe stomacale și irita mucoasa. În acest caz, apelează la hidrolați (ape florale).
Hidrolații de cimbru (Thymus vulgaris CT linalool), cimbru montan (Satureja montana) și arbore de ceai (Melaleuca alternifolia) care sunt plante antiinfecțioase renumite, vor completa sau vor înlocui laptele de usturoi.
A se administra dimineața pe stomacul gol, și seara, la culcare, timp de 6 zile, la momentul infectării, apoi incepând cu ziua în care este luna nouă, o linguriță din amestecul din aceste trei ape florale, în părți egale.
Extractul din muguri (gemoderivatul) de măceșe fără alcool (Rosa canina) este recomandat ca antiinflamator al mucoaselor, în special la copii. De asemenea, utilizarea sa împotriva paraziților i-a adus porecla de „zgârie fund”: perii prezenți în interiorul măceșului ar scoate viermii. Pentru a face acest lucru, toarnă picături de extract de măceș în puțină apă, dimineața și seara în afara meselor, timp de 21 de zile. Doza recomandată pentru copii este de o picătură pe an de vârstă, care trebuie luată de 2 ori pe zi.
Pentru părinți
Usturoiul rămâne o variantă eficientă, sub formă de lapte de usturoi sau extract hidro-alcoolic. În cazul acestuia din urmă se iau câte 15 picături dimineața și seara, direct sub limbă sau diluate in putină apă, timp de 7 zile. Extractul de pelin negru (Artemisia vulgaris) este de asemenea un deparazitant interesant.
La persoanele sensibile, va înlocui usturoiul, dar utilizarea lui nu este recomandată în timpul sarcinii.
Extractul din mugure de nuc (Juglans regia) este recomandat în special pentru afecțiuni intestinale precum disbioza, parazitoza și inflamația și va completa acțiunea usturoiului. Se iau 15 picături de extract, dimineața și seara, în puțină apă, în afara meselor, timp de 3 săptămâni.
Gătitul și mâncarea
Pentru a menține o microbiotă intestinală sănătoasă, este esențial să consumi suficiente fibre vegetale din fructe, legume și cereale integrale. Ele favorizează creșterea microorganismelor bune, întărind astfel apărarea imunitară, protejând mucoasa intestinală și contribuind la diversitatea bacteriană. Dieta mediteraneană, bogată în fibre și acizi grași de calitate, este deosebit de benefică.
După faza acută a infecției parazitare:
Elimină deșeurile
Eliminarea deșeurilor produse de oxiuri și reacții metabolice este crucială. Pentru copii se recomandă hidrolatul (apa florală) de mușețel nobil (Chamaemelum nobile), roinița (Melissa officinalis) și morcovul (Daucus carota). Aceste plante ajută la ameliorarea durerilor abdominale, facilitează eliminarea prin sistemul urinar și digestiv, și susțin și stimulează procesul de digestie. A se administra o lingurită dintr-un amestec de hidrolați din aceste trei plante in părți egale, dimineața și seara, în afara meselor, timp de 21 de zile.
Pentru adulți, plante precum păpădia (Taraxacum officinale/campylodes), ridichea neagră (Raphanus sativus niger) și rozmarinul (Salvia rosmarinus/Rosmarinus offinalis) sunt benefice în susținerea funcției hepatice și renale. A se lua câte 10 picături din fiecare extract, dimineața și seara, timp de 3 săptămâni, în puțină apă, in afara meselor.
Acest amestec poate fi înlocuit cu complexul Dépuralys de plante și muguri special creat pentru drenarea emunctoriilor, ce conține rozmarin, ridiche neagră, păpădie dar și ienupăr și brusture.
Întărește-ți imunitatea
Gemoderivatul din nuc (Juglans regia) este renumit pentru proprietățile hrănitoare asupra microbiotei și pentru protecția imunității. Gemoderivatul din coacăze negre (Ribes nigrum) este cunoscut pentru efectele sale anti-oboseală și tonifiante pentru imunitate.
La copii, se iau 2 picături de gemoderivat fără alcool din fiecare din aceste extracte, dimineața și înainte de ora 16, diluate în apă și în afara meselor. La adulți, se iau câte 9 picături din fiecare, în aceleași condiții.
Îmbogățește-ți microbiota
Este indicat să iei și probiotice pentru a-ți întări microbiota. Aceste microorganisme, prezente în mod natural în produsele fermentate precum brânza, iaurtul, varza murată, sau adăugate la anumite produse alimentare, precum iaurtul și pâinea cu aluat, joacă un rol crucial. Ele ajută la creșterea diversității speciilor intestinale și produc metaboliți benefici pentru sănătatea digestivă. Legumele lacto-fermentate, chefirul, kombucha și chiar kimchi-ul ar trebui să ocupe un loc mai important în farfuriile noastre.
Igiena joacă un rol important!
Igiena este cheia succesului în prevenirea infecțiilor. Este esențial să iti speli mâinile înainte și de fiecare dată după ce mergi la toaletă, precum și înainte de mese sau după activități care necesită utilizarea mâinilor. Este recomandat să ai unghiile tăiate scurt și să folosesti papuci de casă. Lenjeria de pat, lenjeria de baie și îmbrăcămintea trebuie spălate la 60°C și, în mod ideal, trebuie schimbate zilnic în timpul unei infestări.
Gestionarea eficientă a bolii cu oxiuri necesită o abordare holistică. Este posibilă prevenirea contaminării prin menținerea unei o igiene riguroase, alegând o dietă echilibrată și folosind remedii naturiste, și, astfel, promovarea sănătății intestinale pentru întreaga familie. Dacă simptomele persistă sau se agravează, consultă un specialist pentru un diagnostic precis și un tratament alopat adecvat.
Claire Mison, practicantă în domeniul plantelor medicinale tradiționale